IGIENA PERSONALA A CORPULUI , IMBRACAMINTEI,
INCALTAMINTEI , SOMNULUI SI LOCUINTEI

„ Maini curate , vieti salvate ! „

 

Igiena corpului

Igiena corpului este in concordanta cu activitatea corecta a organismului si duce la imbunatatirea schimbului de substante, circulatiei sangvine, digestiei, respiratiei, dezvoltarii capacitatii fizice si intelectuale a omului.

Igiena corpului necesita, mai intai de toate, pastrarea curateniei pielii. Rolul pielii pentru organism e foarte mare. Alaturi de plamani pielea participa la respiratie: prin glandele sudaripare , in fiecare zi se excreta din organism in jur de 700 ml de apa ( transpiratia ) , cu ajutorului careia se elimina din organism substantele toxice, ce apar in urma activitatii vitale a corpului . In acelasi timp pielea apara organismul de agentii externi.

Pastrarea pielii curata ii asigura o functionare normala. Praful, asezandu-se pe piele si amestecandu-se cu transpiratia , astupa canalele de excretie ale glandelor sudoripare, astfel ingreuind regimul normal de functionare al pielii. In fine, pe piele se pot acumula microorganisme patogene, care sunt periculoase pentru viata si sanatate . Aflarea sistematica a pielii sub actiunea murdariei poate duce la dezvoltarea diferitor boli. De aceea e foarte important ca in mod regulat sa ne spalam corpul cu sapun si apa calda. Sapunul elimina secretiile glandelor sudoripare si deschide accesul apei spre piele iar apa calda faciliteaza dilatarea porilor si curatirea lor.

Dupa fiecare antrenament sau competitie , dupa efectuarea gimnasticii de dimineata si dupa orice efort fizic e necesar un dus cald .

Ingrijirea parului necesita o acuratete deosebita, pentru ca si in par se acumuleaza praful si murdaria. Copiilor li se recomanda sa fie tunsi scurt.

Mainile trebuie spalate cu sapun mai multe ori pe zi. Mainile vin in contact cu foarte muolte obiecte care pot transmite microbi , cum ar fi telefoanele mobile , tastatura , banii , clantele de la usi si de aceea ele se murdaresc. De fiecare data cand am folosit toaleta mainile trebuie spalate .

Unghiile de la maini trebuie taiate si permanent pastrate curate. In murdaria ce se aduna sub unghii de cele multe ori se retin microbii.

Astfel de ingrijiri necesita nu doar mainile, ci si picioarele. Ranile posibile ce apar la folosirea incorecta a incaltamintei trebuie dezinfectate si bandajate cu tifon curat.

Curatirea zilnica a dintilor cu pasta de dinti ii apara de deteriorarea timpurie, intareste gingiile si elimina mirosul neplacut din gura. Curatirea dintilor se face doar cu peria personala, si perierea lor se face cu peria de sus in jos, ci nu dintr-o parte in alta. Dintii trebuie curatiti atat seara cat si dimineata. Sa nu uitam ca dinti buni si sanatosi inseamna o digestie normala.

Igiena imbracamintei

Imbracamintea si lenjeria apara corpul nostru de factori externi (frig, caldura, ploaie) si de factori mecanici.

Activitatea normala a organismului e posibila doar la temperatura permamenta normala de 36,6 º. Daca temperatura mediului inconjurator este foarte scazuta, sau, invers, foarte ridicata, atunci organismul nu-si poate pastra temperatura normala. Incalcarea regimului de temperatura poate duce la imbolnaviri sau poate duce la supraincalzirea periculoasa a organismului. De aceea omul isi amenajeaza locuinta, poarta haine, adica isi creeaza conditii, prin care sa elimine oscilatiile bruste ale temperaturii.

Pe noi ne incalzeste nu atat haina, cat stratul de aer ce se mentine intre corp si haina si intre diferite straturi ale hainelor, precum si in porii tesaturii. De aceea e foarte important, ca porii hainei sa nu fie astupati nici cu umezeala, nici cu murdarie, nici cu praf. Pentru aceasta haina trebuie regulat spalata si curatita.

Direct pe piele se imbraca lenjeria. Ea absoarbe transpiratia eliminata din glandele sudoripare . Pe lenjerie se depun diferiti microbi, murdaria servindu - le ca mediu de inmultire si acestia incep sa elimine mirosuri neplacute. De aceea e necesar ca lenjeria de corp sa fie schimbata cat mai des.

Lenjeria murdara nu trebuie pastrata pana la spalare in incaperea de locuit , ea trebuie pastrata intr-un cos special , de obicei in baie. Lenjeria curata trebuie pastrata aparte de alte haine.

Hainele si lenjeria trebuie sa fie de o anumita masura si sa corespunda cu anotimpul . Pe hainele exterioare, ca paltonul sau pardesiul, se aseaza praful de afara, de aceea ele trebuiesc pastrate pe hol in cuier. Hainele trebuie curatite periodic cu o perie.

Igiena incaltamintei

Incaltamintea apara picioarele nu doar de oscilatiile de temperatura, ci si de loviturile mecanice externe, etc. Incaltamintea trebuie sa asigure o libertate totala in miscare. De aceea trebuie ca ea sa corespunda cu forma piciorului. Sub influenta purtarii permanente a incaltamintei incorect concepute (inguste, stramte) , sufera de la inceput partile moi ale piciorului, apoi scheletul talpii. Degetele deseori se apasa unele pe altele, iau o forma incorecta si sunt generate si alte modificari ale talpii.

In afara de aceasta, incaltamintea stramta duce la racirea picoarelor pe timp de iarna, si nu rareori poate duce chiar si la fenomenul de inghetare. Starea incaltamintei e deosebit de importanta in timpul unor deplasari lungi.

Pentru preintampinarea imbolnavirilor e necesar sa verificam daca picioarele sunt uscate. Daca picoarele s-au umezit, atunci trebuie , dupa posibilitate, neaparat sa se schimbe sosetele.

Cea mai mare parte din murdaria de afara se aduce in locuinta prin incaltaminte. De aceea, intrand in casa, trebuie sa curatam foarte bine incaltamintea de noroiul si praful stranse pe aceastea.

Incaltamintea sportiva trebuie sa corespunda cerintelor de competitie, precum si deosebirilor tehnice a tipului de sport : sa fie usoara, comoda si sa apere talpa de lovitori traumatice.

Persoanele care participa la cros , alergari, adica la acele tipuri de competitii ce se organizeaza in afara stadionului, trebuie sa puna sub talpa piciorului un burete de cauciuc si sa se foloseasca numai de incaltaminte purtata.

Celor ce practica tipurile de sport de iarna li se recomanda sa poarte incaltaminte cu o jumatate de masura mai mare pentru ca , in cazul in care se inregistreaza temperaturi foarte scazute , sa imbrace a doua pereche de sosete de lana , iar in incaltamintea cu talpa de cauciuc sa puna un brant cald.

Incaltamintea umeda trebuie curatita si uscata intr-o incapere calda si bine ventilata. Uscarea incaltamintei pe calorifer sau aproape de surse de caldura nu se recomanda, pentru ca se deterioreaza si se deformeaza. Dupa uscarea incaltamintei e de dorit sa o protejam cu crema de pantofi.

O importanta deosebita are curatenia in partea interoara a incaltamintei si a sosetelor, ce trebuie sa fie schimbate doua ori pe zi.

Igiena somnului

Activitatea scoartei creierului se compune din doua procese active – excitarea si franarea. In timpul lucrului activ predomina excitarile , in timpul somnului predomina procesele de franare.

Dupa Pavlov, excitarea si franarea reprezinta de la sine doua parti diferite sau doua promovari a unuia si aceluiasi proces , dar in acelasi timp intre ele se duce o „lupta” continua. Balanta dintre aceste doua procese si oscilatiile sale alcatuiesc toate comportamentul omului, sanatos sau bolnav.

Cu cat activitatea este mai incarcata , spre exemplu in perioada examenelor, cu atat apare oboseala mai accentuata, adica incarcarea celulor creierului, si prin aceasta se creaza conditii pentru aparitia procesului de franare. Aceasta franare preintampina celulele creierului sa se supraincarcarce si distrugerea organica. Franarea poate sa ocupe sau o parte din celule creierului sau intreg creierul. Cand procesul de franare se raspandeste pe intreaga scoarta a creierului, atunci ne cuprinde un somn adanc, adica repaosul complet al celulelor creierului. In timpul somului se petrece asimilarea produselor alimentare, celulele isi restabilesc compozitia lor normala si capacitatea de a lucra pentru activitatea utila a creierului.

Somnul omului matur trebuie sa dureze minim 7-8 ore pe zi. Cel mai util somn e acela care incepe in prima jumatate a noptii , inainte de ora 24 si se termina dimineata devreme.

O semnificatie foarte importanta pentru pastrarea sanatatii si a capacitatii de lucru o are elaborarea reflexului ritmului corect de somn, adica de a ne culca si de a ne scula in fiecare zi la aceeasi ora. In aceste conditii omul adoarme , doarme linistit si se trezeste tot timpul usor, sanatos si capabil sa lucreze in conditii optime.

Aerul in camera trebuie sa fie curat; nu se permite fumatul in camera in care se doarme.

Trebuie sa deprindem obiceiul de a dormi , cand vremea o permite , cu fereastra deschisa. La temperatura de sub 10 º fereastra poate fi inchisa, dar dupa ce incaperea a fost bine aerisita.

Odihna de noapte si somnul calm improspatator sunt posibile doar pe un asternut comod, destul de lung si lat. Lenjeria de pat si de corp trebuie sa fie nu doar curata, dar si comoda. Nu se recomanda sa ne invelim cu plapuma peste cap. Componentele asternutului trebuie sa fie alcatuite din conducatori slabi ai caldurii, tocmai pentru a pastra cat mai mult si mai bine caldura atat de necesara unui somn profund.

Asternutul trebuie sa fie pastrat curat. Componentele asternutului trebuie aerisite cat mai des, iar lenjeria de pat trebuie sa fie schimbata saptamanal. Trebuie retinut ca pe asternut nu trebuie ne asezam sau sa ne culcam in imbracamintea exterioara sau in incaltaminte.

Seara nu trebuie sa supraincarcam stomacul cu mancare si mai ales sa bem bauturi excitante (cafea) etc.

Igiena locuintei

Locuinta ne apara de actiunile nefavorabile ale mediului extern . Pentru ca locuinta sa raspunda acestui deziderat , ea trebuie sa corespunda unor anumite cerinte de igiena. Locuinta trebuie sa fie destul de incapatoare, uscata, luminoasa, curata , calda in timpul rece al anului si racoroasa pe timp cald.

Cel mai mare factor negativ in locuinta este umezeala. Cauzele dezvoltarii umezelii sunt diferite . Spalarea, uscarea lenjeriei, aerisirea insuficienta, spalarea podelelor duc la aparitia umezelei in incapere.

Temperatura normala in incaperile de locuit trebuie sa fie cuprinsa intre 18-20 º. Temperatura in timpul zilei trebuie sa fie pe cat posibil stabila. Pentru pastrarea sanatatii , in orice incapere de locuit aerul trebuie sa fie intotdeauna curat . Incaperea de locuit trebuie sa fie aerisita dimineata dupa somn si seara inainte de culcare .

O atentie deosebita trebuie sa avem la pastrarea curateniei in locuinte. Curatirea incaperilor trebuie efectuata cu un mop .

Daca se curata camera cu matura , se ridica praful, care patrunde in plamani. Pentru o curatenie eficienta trebuie folosite produse de curatenie specifice. Odata cu curatirea incaperii e necesar sa o aerisim Numai respectand aceste recomandari simple vom avea o stare de sanatate buna si performante fizice si intelectuale adecvate .

Dr. GANDACIOIU CRISTIANA

Promovarea Sanatatii si Educatie pentru sanatate

 

 

 

 

PLANTE ETNOBOTANICE

Ce sunt plantele entobotanice

Plantele psihogene sau plantele psihotrope sunt acele plante care produc schimbari in ceea ce priveste modul de gandire, de a percepe lucrurile din jur sau dispozitia persoanelor care le utilizeaza.

Aceste plante inhiba emisfera cerebrala stanga unde se gasesc functiile ce tin de rationalitate si activeaza emisfera cerebrala dreapta a carei functie este intuitia.

Plantele halucinogene induc efecte fiziologice si mentale care cuprind in special perturbari ale comportamentului, ale functiilor cognitive si ale perceptiei, pana la instalarea halucinatiilor, adica la modificarea realitatii.

Folosirea plantelor in ritualurile din antichitate

Folosirea plantelor psihotrope a crescut puternic in societatile occidentale moderne.

In trecut, grupurile aborigene foloseau aceste ierburi in scop magic, religios sau terapeutic.

Majoritatea plantelor halucinogene erau considerate o legatura intre om si supranatural, cel mai celebru halucinogen sacru fiind o specie de cactus.

Pe de alta parte, ciupercile considerate sacre in Mexic au o lunga istorie in religia popoarelor primitive. Aztecii le consumau in timpul ceremoniilor sacre. Mayasii din Guatemala utilizau la randul lor ciuperci in cadrul ceremoniilor religioase.

Efectele plantelor etnobotanice asupra organismului

Plantele etnobotanice halucinogene pot actiona asupra organismului in diverse moduri. Pe termen scurt, persoana care a utilizat aceste produse poatre resimti diverse efecte fizice si efecte psihice.

Efecte fizice:

• Senzatie de greata si varsaturi
• Incetinirea ritmului cardiac
• Hipotensiune arteriala
• Hipertermie (cresterea temperaturii), transpiratie excesiva
• Dilatarea pupilelor
• Tremuraturi ale corpului

Efectele psihice:

• Ras fara motiv, euforie, relaxare
• Imposibilitatea de a se concentra, probleme de rationament logic
• Iluzii senzoriale (perceperea unor mirosuri si gusturi deosebite)
• Distorsiuni spatio-temporale (timpul si spatiu capata alte dimensiuni decat cele reale)
• Halucinatii
• Viziuni autoscopice (iluzia de iesire din corp), senzatie de moarte iminenta
• Rememorarea amintirilor uitate
• Senzatie de omniscienta (persoana se crede atotcunoscatoare), clarviziuni
• Sentiment de depersonalizare
• Frica, angoasa, tristete, paranoia, etc

Important : anumite persoane au halucinatii foarte grave care pot deveni extrem de periculoase atat pentru ele, cat si pentru cei din jur.

Datorita efectelor lor similare cu cele ale unor droguri usoare plantele etnobotanice au ajuns sa se regaseasca printre „ingredientele” de baza ale petrecerilor intre tineri. Pentru ca, afirmativ, ii “elibereaza” de emotii, inhibitii, tristete si ii trimit in „al noualea cer”, din ce in ce mai multi tineri au devenit clienti fideli ai magazinelor de plante psihotrope.

In egala masura insa numeroasele cazuri de intoxicare si chiar decesul unor consumatori de astfel de ierburi au reprezentat un semnal de alarma pentru autoritati care au recurs la adoptarea masurii celei mai drastice respectiv interzicerea prin lege a plantelor psihotrope.

Prezentam mai jos cateva din plantele si substantele etnobotanice mentionate in lista

Plante interzise:

Anumite specii de salvie ( halucinogena ) Anumite specii de mitragina (Kratom), planta cu efecte similare cocainei, care creeaza dependenta.

Ciuperci interzise:

Amanita muscaria Amanita pantherina, planta care produce halucinatii, cu efecte similare LSD (drog extrem de periculos)

Substante interzise:

LSA
Ketamina (creeaza dependenta)
Derivati din piperazina (produc halucinatii) Sarea de baie

Alăptarea la săn, o necesitate pentru mamă şi pentru copil

Care sînt avantajele alăptării naturale

În primul rînd, previne cancerul la sîn, iar un sugar alimentat natural are un coeficient de inteligenţă cu 10 puncte mai mare decît unul hrănit cu lapte praf sau lapte de vacă.

• Un copil alăptat la sîn are mari şanse să fie mai bun la matematică sau să se integreze mai bine în societate. În plus, laptele matern întăreşte sistemul imunitar al copilului şi îl protejează împotriva infecţiilor. Laptele mamei furnizează toate substanţele nutritive în cantităţile şi în proporţiile ideale, conţine substanţe care îl fac mai uşor digerabil, precum şi alţi compuşi care cresc mult capacitatea de utilizare a unor substanţe importante faţă de alte tipuri de lapte sau înlocuitori.

Ce factori protectori conţine laptele matern? În primul rînd, compuşi care ajută la dezvoltarea sistemului imunitar şi gastrointestinal al bebeluşului. Apoi, sugarul alăptat la sîn prezintă un risc mai redus de alergii. În plus, laptele uman conţine enzime, hormoni şi substanţe asemănătoare hormonilor utile în creşterea sugarului. Acest lapte furnizează copilului substanţele nutritive corespunzătoare în cantităţi optime, în condiţii igienice şi la temperatura ideală.

Ce program de alăptare este indicat?

Nu este nevoie ca mama să încerce să fixeze un program de alăptare nou-născutului, deoarece copilul cere singur să fie alăptat.

De regulă, alăptarea se face o dată la 3 ore sau cît de des are el nevoie , respectiv cam de 8 ori în 24 de ore. Dacă primele alăptări vor fi scurte, de maxim 10 minute, următoarele vor fi din ce în ce mai lungi, pînă la 20 -30 de minute. Explicaţia este foarte simplă: la 1-2 zile, copilul are nevoie doar de 10-20 ml de lapte, în timp ce la o lună cererea creşte la 100 ml. Sugarilor alăptaţi la sîn li se face foame mai repede decît celor alimentaţi cu suplimente nutritive din cauză că laptele este foarte uşor digerabil. Hrănirea frecventă, la cerere, este cel mai bun lucru pe care o mamă îl poate face pentru a fi sigură de succesul alăptării. După un timp, sugarul îşi va stabili un orar regulat, iar cererea de hrană între mese va scădea.

Cum o ajută alăptatul pe mamă?

Mama care alăptează stabileşte mai uşor o relaţie apropiată cu bebeluşul ei. Alăptatul este benefic şi pentru mamă, întrucît ajută la ţinerea sub control a pierderilor materne de sînge şi la recăpătarea rapidă a greutăţii de dinaintea perioadei de sarcină. Pe de altă parte, mamele au nevoie de un aport energetic şi nutritiv mai mare decît în timpul sarcinii. Aceste nevoi pot fi satisfăcute de o dietă vegetariană bine planificată. Este bine ca ele să consume multe fructe, verdeţuri şi legume, pentru a﷓şi asigura necesarul de vitamine şi elemente minerale. Totodată, este recomandat să bea cantităţi adecvate de apă.

Ce trebuie să facă mamele ca să treacă peste etapele dificile de la începutul alăptării ? Deşi alăptarea este una dintre cele mai vechi experienţe naturale, desfăşurarea ei în condiţii optime necesită de multe ori practică şi răbdare multă, iar uneori mama şi copilul pot întîmpină greutăţi. Multe femei reuşesc să treacă peste etapele dificile de la începutul alăptării cu ajutorul unei asistente medicale sau a unei prietene. Alăptarea se va face cît mai repede după naştere, în funcţie de cît de pregătită fizic şi moral este femeia. În maternitate, mamele pot cere sfatul asistentei, care le poate îndruma în privinţa modului de alăptare. Este bine ca bebeluşul să sugă la ambii sîni la fiecare alăptare, întrucît astfel se asigură golirea uniformă dar şi stimularea secreţiei lactate. În caz contrar, există riscul obstrucţionării canalelor galactofore, din cauza cantităţii de lapte prea mari acumulate şi, în cel mai rău caz, poate apare mastita (abcesul la sîn). Este bine ca după alăptat mama să curăţe mameloanele cu apă fiartă şi răcită, ceai de muşeţel sau ser fiziologic.

Cînd se opreşte alăptarea?

De regulă, copilul nu trebuie să mai fie alăptat după ce a împlinit 6 luni, vîrstă la care necesită diversificarea alimentaţiei pentru o mai bună dezvoltare. Oricare ar fi momentul ales pentru întreruperea alăptării la sîn, odată luată decizia nu se mai poate reveni asupra ei, deoarece ar putea să-l tulbure pe bebeluş. Totuşi, înţărcarea nu se face brusc, fiind necesară o perioada de adaptare pentru copil. Înlocuirea alăptării la sîn se va face cu biberonul, apoi, după 3-4 zile, se va încerca încă o alăptare la sîn şi aşa mai departe.

Dr Gandacioiu Cristiana

 

ZIUA INTERNAŢIONALA DE LUPTĂ IMPOTRIVA ABUZULUI ŞI TRAFICULUI ILICIT DE DROGURI

26 iunie 2013

Sănătatea este „noua euforie” din viaţa ta, nu drogurile!

Consumul şi traficul ilicit de droguri reprezintă una din problemele majore ale societăţii şi continuă să creeze enorme prejudicii pentru sănătatea şi bunăstarea persoanelor.

Astfel, în data de 7 decembrie 1987, Adunarea Generală a ONU a decis ca ziua de 26 iunie să fie celebrată ca Zi Internaţională de Luptă împotriva Abuzului şi Traficului Ilicit de Droguri, ca o expresie a determinarii ONU de a consolida acţiunile şi cooperarea la nivelul statelor membre, pentru a atinge obiectivul de a avea o societate internaţională fără consum abuziv de droguri.

În data de 26 iunie 2013, în întreaga lume se comemorează Ziua Internaţională de Luptă împotriva Abuzului și Traficului Ilicit de Droguri, care este menită să ne reamintească faptul că este nevoie să combatem problemele societăţii generate de drogurile ilicite.

Biroul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Crimă (United Nations Office on Drugs and Crime – UNODC) a fost mult timp în fruntea campaniilor de creştere a gradului de conştientizare privind pericolul drogurilor tradiţionale cum sunt canabisul, heroina, cocaina şi amfetaminele.

Cu toate acestea, în prezent există o nouă problemă alarmantă privind drogurile; a crescut cererea pentru substanţe care nu se află sub control internaţional.

Vândute în mod deschis, inclusiv prin intermediul internetului, aceste substanțe, care nu au fost testate pentru siguranţa consumului uman, pot fi mult mai periculoase decât drogurile tradiţionale.

Comercializate ca şi „substanţe euforizante legale”, „substanţe chimice în curs de cercetare”, „îngrășăminte pentru plante”, „săruri de baie” substanțele noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP) se înmulțesc într-un ritm fără precedent.

Utilizarea acestor termeni dă o aparență de legalitate şi induce în eroare tinerii care cred că acestea prezintă un risc scăzut şi sunt potrivite pentru distracţii. Etichetarea greşită intenționată a unor SNPP cu menţiunea „nu sunt pentru consumul uman”, oferă o modalitate de a evita legislaţia pentru controlul drogurilor.

Numărul mare de SNPP care intră în scenă aproape săptămânal, în combinaţie cu lipsa de înțelegere a efectelor negative și a potențialului de dependență al acestor substanțe necontrolate, reprezintă o provocare majoră pentru sănătatea publică.

De multe ori, diferența dintre o doză "sigură" și o doză toxică este aproape inexistentă și, astfel, SNPP au fost asociate cu decese, delir și comportament violent.

Amestecuri de SNPP cumpărate în necunoștință de cauză de către utilizatori au dus la efecte imprevizibile si uneori dezastruoase.

Drogurile aflate sub control internaţional sunt:

- stimulenţii de tip amfetamine,

- cannabisul,

- coca/cocaina,

- halucinogenele,

- opiaceele şi sedativele hipnotice,

toate cele care au efecte fizice imediate. Chiar dacă unele efecte fizice sunt tentante, acestea nu durează mult.

De asemenea, drogurile pot influenţa negativ dezvoltarea psihologică şi emoţională, mai ales în cazul tinerilor. În plus, pentru unii consumatori apare riscul dependenţei.

Substanţele noi cu proprietăţi psihoactive (SNPP) care sunt preparate chimic în aşa fel încât să rămână în afara controlului internaţional, sunt tot mai mult utilizate, identificate şi raportate.

Cele mai remarcate astfel de substanţe sunt mefedrona şi methylenedioxypyrovalerone (MDPV), care cel mai frecvent sunt vâdute ca şi „sare de baie” sau „îngrăşământ pentru plante” şi sunt utilizate ca şi înlocuitori pentru drogurile stimulante aflate sub control, cum sunt amfetaminele sau ecstasy.

În mod similar, derivaţii de piperazină continuă să fie vânduţi ca şi înlocuitori pentru ecstasy, în timp ce câţiva canabinoizi sintetici care imită efectele canabisului, dar conţin produse care nu se află sub control internaţional, au fost detectaţi încă din 2008 în amestecuri de plante pentru fumat vândute sub denumirea de Spice.

Drogurile au puterea de a îmbunătăţi sau de a deteriora starea de sănătate, în funcţie de tipul drogului utilizat, de cantitatea consumată şi de scopul pentru care au fost utilizate.

De exemplu, morfina poate alina durerea, în timp ce heroina poate cauza dependenţă. Asemenea exemple ilustrează necesitatea de control asupra drogurilor

Consumul de droguri poate fi prevenit prin activităţi de prevenire, care oferă publicului şi mai ales tinerilor informaţii, abilităţi şi oportunităţi de care au nevoie pentru a lua decizii sănătoase, inclusiv să aleagă evitarea utilizării drogurilor nocive.

Se face un apel către tinerii din cadrul comunitatii, care sunt expuşi consumului de droguri de două ori mai mult faţă de adulţi, să îşi protejeze sănătatea.

Primul pas este să se informeze în privinţa drogurilor. Sunt disponibile informaţii referitoare la prevenirea consumului de droguri sau tratamentul dependenţei. Informaţiile sunt utile pentru tineri, populaţia generală şi medici.