ziua mondiala a meningitei

Print

                                           MENINGITA

 

Meningita meningococică este o infecţie produsa de catre meningococ

Menin­gococul este extrem de fragil în mediul exterior, fiind distrus rapid la frig, căldură, uscăciune. Temperatura  optimă de dezvoltare este de 36-37°.
Meningococii sunt foarte sensibili  la penicilina G, peniciline semisintetice, rifampidnă, cloramfenicol, tetracicline, sulfamide.
Ca sex, bărbaţii sunt mai afectaţi decît femeile (2 : 1). Infecţiile respi­ratorii virale, uscăciunea mucoaselor, oboseala, alcoolismul scad rezistenţa şi predispun mai frecvent la infecţia meningococică Mortalitatea este mai mare la copiii sub 14 ani

Sursa de infecţie
este reprezentată numai de om : purtătorii de meningococi şi bolnavii cu rinofaringite meningococice şi cu alte forme de boală. Proporţia de purtători de meningococi este de 10-30% într-o populaţie obişnuită


Transmiterea
se face prin contact direct, prin picături nazale (aerogen) , provenite cel mai frecvent de la purtători sănătoşi sau de la bolnavi cu rinofaringită meningococică.


Contagiozitatea este destul de mare, însă virulenţa, în general slabă şi variabilă a meningococului explică numărul redus al îmbolnăvirilor, în comparaţie cu mulţimea celor infectaţi.


Simptome

Meningita propriu - zisa este de obicei, este precedată de o faringită iniţială . Incubaţia este de 2-3 (1-5) zile.

Debutul este brusc, cu frisoane, febră mare, cefalee, facies congestionat , greaţă şi vărsături. La copii, apar şi convulsii. în formele severe, La adult debutul poate fi cu intrare rapidă în comă, fiind confundat cu un accident vascular cerebral .

In perioada de stare,
bolnavul prezintă tabloul unei menin­gite acute cu: febră mare, cefalee, inconştienţă, delir, agitaţie psihomotorie, hiperestezie cutanată , fotofobie, tendinţă la somnolenţă, stupoare şi comă. Bolnavul stă în poziţia antalgică, de obicei, în atitudinea de „co­coş de puşcă" si prezinta redoare de ceafă . Pupilele sunt dilatate şi, deseori, se constată strabism şi ptoză palpebrală. Reflexele osteotendinoase sunt abolite sau exagerate. Frecvent, apare un herpes extins (in jurul gurii sau pe o mare parte a feţei). Bolnavii prezintă retenţie de urină sau incontinenţă şi, mai ales, copiii au un strigăt plîngător („ţipătul meningitic").

La copii, apar frecvent convulsii, iar la cei mici fontanelele bombează evident.  Pulsul este accelerat sau uneori rar (prin hipertensiune intracraniană). Bolnavii sunt constipaţi.
Lichidul cefalorahidian este hipertensiv , tulbure sau  purulent , în sînge, se constată leucocitoză (10 000-30 000 leucocite/mm3)

 

Evoluţie. Meningita meningococică netratată duce la moarte, în 80-90% din cazuri.

 

Forme clinice: forma discretă, atenuată (ambulatorie); forma comună acută; forma cronică, cu fe­bră neregulată, de tip intermitent, ce­falee, emaciere, caşexie; tulburări trofice motorii, senzoriale (cecitate, surditate) şi psihice (idioţie); forma supraacută sau fulgerătoare, în care de la debut (extrem de brutal) şi pînă la intrarea în comă se scurg doar cîteva ore, iar decesul poate surveni în 24 de ore.

Complicaţii şi sechele

Afectarea unor nervi cranieni
poa­te fi urmată de sechele importante.
Surditatea după meningită este mai frecventă decît se crede, variind, după statistici, între 3 şi 5%.. In unele cazuri, pierderea auzului în faza acută este urmată de revenire în lunile ur­mătoare. Alteori, surditatea este de­finitivă.
Alte afectări de nervi cranieni: strabism sau cecitate (nevrită optică).
Sechele psihice: cefalee persistentă, insomnii, depresie, slăbirea memori­ei. Acestea pot rămîne, mai ales după meningitele tratate tardiv.
Complicaţii alergice de ex artralgii (artrite)

Prognostic
Prognosticul meningitei meningo-cocice depinde de forma clinică şi de precocitatea diagnosticului şi tratamentului .Mortalitatea poate fi scăzută la 5-6%, cu reducerea la minimum a sechelelor. Prognosticul rămîne grav pentru forma fulgerătoare a meningitei


Tratament

Tratamentul trebuie început extrem de urgent. Succesul terapeutic depinde de acurateţea şi de precocitatea diagnosticului. Bolnavul trebuie tratat in spital, în condiţii de izolare, în cameră individuală şi cu îngrijire şi supraveghere adecvate, de preferinţă în secţia de terapie intensivă.
îngrijirile curente: hrană, aport de lichide, igiena tegumentului şi a mucoaselor  si prevenirea escarelor.


Medicaţia antimicrobiană

Penicilina G este antibioticul de elecţie. Penicilina G singură este suficientă pentru vindecarea meningitei meningococice .
Durata tratamentului este de 7-10 zile.

Măsuri ajutătoare: puncţii lombare (decompresive), sedative, vitamine. Complicaţiile alergice se tratează cu antiinflamatorii şi analgetice (acid acetilsalicilic) sau cu corticoizi.