HEPATITELE

HEPATITA VIRALA A

Definitie

Hepatita virala A este o boala infecto-contagioasa acuta, produsa de virusul hepatitic A . Se mai numeste si hepatita epidemica, deoarece apare in focare epidemice sau epidemii, mai ales la copii.

Modalitati de transmitere

Sursa de infectie o reprezinta bolnavii si infectatii inaparent (mai frecvent copii). Transmiterea este digestiva ( fecal – orala ) , prin contaminare directa cu bolnavul (mai frecventa in colectivitati) si prin contaminarea indirecta (alimente, apa contaminate) - mai frecventa in epidemii.

Perioada de contagioziate este de 2 saptamani inainte si 1 saptamana dupa debutul bolii. Virusul este prezent la bolnavi in fecale, incepand din ultima parte a perioadei de incubatie si in primele doua saptamani ale bolii.

Practic, omul se infecteaza frecvent in copilarie cu acest virus, dar si ulterior de-a lungul anilor, astfel incat 80-85% dintre persoanele cu varsta de peste 30 de ani au deja dezvoltati anticorpi fata de acest virus (imunitate specifica).

Simptome si manifestari

Incubatia dureaza 15-50 de zile, fiind in medie 28 de zile. Probabilitatea de boala simptomatica este strict legata de varsta: copiii mici fac forme asimptomatice de boala in majoritatea cazurilor; la adolescenti formele acute sunt mai frecvente.

Hepatita acuta A evolueaza in trei stadii: pre-icteric, icteric, convalescenta.

Debutul poate fi pseudo-gripal, gastro-enteric, cu febra, anorexie, astenie, apatie, disconfort digestiv (greata, varsaturi, pierderea apetitului).

In stadiul urmator apare icterul, adica coloratia galbena a sclerelor (albul ochilor) si tegumentelor, urini hipercrome (inchise la culoare) si scaune decolorate. Durata icterului este de 2-4 saptamani.

Convalescenta este marcata de o lunga perioada de astenie (oboseala)

Hepatita virala A evolueaza in marea majoritatea a cazurilor cu vindecare completa. Nu se cronicizeaza. Complicatiile hepatice sau extra-hepatice apar mai ales la adulti.

Tratament si modalitati de prevenire

Nu exista un tratament specific, ci bazat pe administrarea de vitamine si protectoare hepatice.

Igiena individuala riguroasa poate reduce riscul de contaminare, dar nu asigura o protectie eficienta si sigura. Evolutia hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila, cu o vindecare completa, fara sechele. Nu se cunosc hepatite cronice si nici purtatori cronici de virus A, dupa acest tip de hepatita. Perioada de convalescenta este de 30-60 zile, perioada in care se face un control periodic, clinic si de laborator si se consolideaza vindecarea.

Administrarea de imunoglobuline este o metoda rapida , scumpa si limitata in timp (asigura 3-6 luni de protectie).

Vaccinarea este singura metoda cu adevarat sigura, rapida si eficace, asigurand protectia pe termen lung impotriva hepatitei A.

Hepatita virala B

Sursa de infectie: bolnavul cu infectie acuta, persoanele infectate cronic, purtatorii cronici, hepatite cronice, ciroze.
Calea de transmitere: cea mai importanta este calea parenterala (percutanta):
-transfuzii de sange si derivate, contaminate cu virus B;
-manopere medicale efectuate cu instrumentar nesterilizat contaminat cu sange, injectii, punctii, acupunctura, interventii chirurgicale, tratamente stomatologice, hemodializa;
-manevre nemedicale efectuate cu instrumentar contaminat: barbierit, manichiura, pedichiura, perforarea lobului urechii, tatuare;
-alte cai: contact intrafamilial, prin coabitare prelungita, sarut, raporturi sexuale;
-calea materno-neonatala ( cel mai frecvent in timpul nasterii) dar posibil si post partum sau intrauterin.
Riscul profesional: este de 10 ori mai mare la personalul medico-sanitar, (chirurgi, anestezisti, personal in sectia de hemodializa, obstreticieni, stomatologi, personalul din spitalul de boli infectioase), decat la populatia generala.

Receptivitatea la boala este generala.

Incubatia: 6 saptamani - 6 luni.

Tabloul clinic asemanator cu cel din hepatita A.
Evolutia: este dificila, mai prelungita comparativ cu hepatita A, uneori cu posibilitati de cronicizare.

Profilaxie:
-utilizarea seringilor de unica folosinta;
-evitarea manoperelor efectuate cu instrumentar nesteril: barbierit, manichiura, pedichiura, tatuaj, perforarea lobului urechii;
-comportament sexual adecvat.

Hepatita virala C

Hepatita C este o afec?iune a ficatului cauzat? de un virus de tip ARN, care este transmis în principal prin sângele primit în timpul transuziilor, prin utilizarea drogurilor injectabile ?i, posibil,  prin contact sexual neprotejat. Pân? în prezent, s-au identificat 6 tipuri de genotipuri ale virusului hepatic C, cel mai frecvent fiind genotipul 1 (1a,1b,1c), care este ?i cel mai rezistent la terapie (în afar? de alte 10 genotipuri, de la 2 la 11).
Virusul hepatic C poate cauza, atât o form? acut?, cât ?i o form? cronic? a hepatitei, fiind cea mai frecvent? form? de hepatit? dup? hepatitele A ?i B. Spre deosebire de virusul hepatic B, virusul C produce afec?iune cronica intr-un procent mult mai mare: 80% dintre adul?ii infecta?i cu virusul hepatic C vor produce o afec?iune cronic? (comparativ cu doar 5-10% dintre cei infecta?i cu virusul B). Forma acut? a hepatitei C dureaz? primele 6 luni de la infectarea cu VHC. Persisten?a VHC pe o perioad? mai lung? de 6 luni, induce o afec?iune hepatic? cronic?. Deoarece mai pu?in de o treime dintre pacien?ii infecta?i cu HCV acuz? simptome nespecifice, precum inapeten??, oboseal?, dureri abdominale, icter sau simptome pseudo-gripale, în rare cazuri, ele conduc la o diagnosticare corect? cu hepatita C. Atât faza acut?, cât ?i faza cronic? sunt asimptomatice, boala fiind, de cele mai multe ori, descoperit? accidental.
Statisticile relev? faptul c? peste 80% dintre persoanele infectate cu virusul hepatic C vor dezvolta o hepatit? cronic?. Dintre acestea, dac? afectiunea ramâne netratat?, aproximativ o treime vor dezvolta ciroza hepatic? în mai pu?in de 20 de ani de la infectare, o alta treime vor progresa c?tre ciroza în aproximativ 30 de ani de la infectarea cu virusul hepatic C, iar o ultim? treime poate progresa spre ciroz?, care poate evolua destul de lent, incât s? fie pu?in probabil ca ace?tia s? mai dezvolte aceast? afec?iune în timpul vie?ii.

Simptomatologie

Desi virusul hepatic C a r?mas neidentificat pan? în 1988, existen?a lui a fost remarcat? înc? din 1974, când un grup de cercet?tori a demonstrat c? cele mai frecvente hepatite ap?reau dup? transfuzii, fiind cauzate de un "non A non B" virus hepatic (NANBH). Dup? eforturi sus?inute, virusul a putut fi identificat abia peste un deceniu, în 1989 ap?rând primul articol despre virusul hepatic C.

Simptomatologie la infectare (sub 6 luni):

Virusul hepatic C are o perioad? de incuba?ie cuprins? între 14 si 180 de zile (45 de zile în medie). Majoritatea persoanelor infectate cu virusul hepatic C nu manifest? niciun fel de simptome, iar pu?inii care mai prezint? simptome, sunt rareori diagnostica?i cu hepatita C. Acest fapt se întâmpl? din cauz? c? simptomele care apar, adic? anorexie, oboseal?, dureri abdominale sau musculare, icter, irita?ii cutanate sau manifest?ri pseudo-gripale, asociate cu pierderea în greutate, anorexie ?i icter, în faza activ? a hepatitei C (între 2-26 s?pt?mâni de la infectare), sunt de regul? asociate cu alte afec?iuni. Persoanele care sufer? de hepatita C cronic? prezinta un risc mai ridicat de evolu?ie c?tre ciroz? ?i cancer hepatic.

Simptomatologia specific? hepatitei C cronice:

• hepatomegalie;
• splenomegalie;
• celule stelate;
• ginecomastie;
• edeme.

Transmitere Hepatita C se transmite atunci când sangele infectat cu virusul hepatic C intr? în organismul unei persoane având un sistem imunitar sl?bit. De asemenea, poate ap?rea ca urmare a contactelor sexuale neprotejate (f?r? prezervativ), ?i mai rar, de la mama infectat? c?tre nou n?scut, în timpul na?terii.

Grupuri cu risc crescut de a contracta hepatita C:

• persoane care au suferit transfuzii de sânge sau transplant de organe;
• persoane afectate de hemofilie (peste 60% din cazuri);
• utilizatori de droguri injectabile;
• medici, stomatologi ?i personal spitalicesc;
• copii n?scu?i din mame infectate cu virusul hepatic C;
• familii ale persoanelor infectate;
• persoane cu parteneri sexuali multipli;
• adep?i ai tatuajelor ?i piercingurilor.

Tratament

Tratamentul afec?iunii hepatice C are ca prim obiectiv vindecarea, adica eradicarea complet? a virusului (în primele 6 luni de la îmboln?vire), ?i implicit, cresterea calit??ii vie?ii. Obiectivul secundar este de a opri evolu?ia c?tre ciroz? ?i cancer hepatic, acolo unde vindecarea nu este posibila. Aceast? evolu?ie malign? (spre tumori, carcinom hepatocelular, limfoame ?i/ sau metastaze) poate fi întârziat? de la 10, 20 pân? la 30 de ani, prin respectarea schemei de tratament ?i cu regim. Totu?i, o evolu?ie nedorit? poate fi accelerat? prin: ingestia de alcool, interac?iuni medicamentoase, infec?ii supraad?ugate cu viru?i hepatici A, B, B+D, HIV, TBC.

Tratamentul are trei componente:

• regim corect, cu evitarea alcoolului ?i cure cu vitamina E;
• vaccinarea împotriva virusului hepatic A ?i a virusului hepatic B, precum ?i, anual, împotriva gripei, deoarece suprainfec?ia cu aceste virusuri poate cauza complica?ii fatale;
• medica?ie antiviral? cu: interferon ?i ribavirin? (prescris? numai împreun? cu interferon); durata tratamentului este de 48 de s?pt?mâni, dar depinde de evolu?ia bolii ?i, posibil, de efectele adverse, care apar, de la caz la caz.

Prevenire

Este bine de ?tiut c? nu exit? vaccin împotriva virusului hepatic C. Deoarece virusul hepatic C este r?spândit în special prin sânge, singura metod? de a preveni imboln?virea este aplicarea unor masuri corecte de igien? personal? ?i de s?n?tate, în general:

• evitarea drogurilor injectabile, a acelor sau a seringilor deja folosite;
• evitarea utiliz?rii de c?tre mai multe persoane a unor intrumente care ar putea avea sânge infectat cu virusul hepatic C pe ele: aparate de ras, periu?e de din?i etc.;
• evitarea efectu?rii de acupunctur?, tatuaje sau piercinguri în locuri neigienice, f?r? condi?ii adecvate;
• evitarea sexului cu parteneri întâmpl?tori ?i utilizarea corect? a prezervativelor.